PENDÍNTE adj. invar. 1. În curs de judecată; asupra căruia nu s-a luat o hotărâre. 2. Care depinde de, depinzând de. [< lat. pendens, cf. fr. pendant]. Vezi definitia »

excremente Vezi definitia »

VIZIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi vizibil. ◊ (fiz.) distanța maximă până la care poate fi văzut cu ochiul liber un obiect în condiții atmosferice date; starea de claritate a atmosferei. (< fr. visibilité, lat. visibilitas) Vezi definitia »

superlativaménte adv. (înv.) în mod superlativ. Vezi definitia »

LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis. Vezi definitia »