fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță. Vezi definitia »

HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö. Vezi definitia »

podhorniță (podhórnițe), s. f. – Stinghie inferioară la jug. – Var. pohorniță, pohodnicioară, pohornicioară. Probabil dintr-un rut. *podhorlica, din pod „sub” și horlo „gît” (Scriban). Legătura cu sl. pohoditi „a circula” (Tiktin) este mai puțin sigură. În Mold. Vezi definitia »

INTRÁDĂ s.f. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale ciclice. 2. Trecerea de la un număr la altul la dans. [Var. intrată s.f. / < it. intrata – apariție, intrare în scenă, cf. germ. Intrade]. Vezi definitia »

marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »