șut³, șúturi, s.n. (reg.) 1. deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești. Vezi definitia »

stătút, stătúte, s.n. 1. (înv.) rămânere, stare, ședere, stat. 2. (reg.) locuință, gospodărie. 3. (înv.) adăpost pentru vite. 4. (reg.; la pl.) pietre care delimitează terenul la jocul cu mingea. 5. (înv.) existență. 6. (reg.) statură, înălțime. Vezi definitia »

REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto. Vezi definitia »

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea. Vezi definitia »

FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. Vezi definitia »