SOLENÍDE s. f. pl. familie de moluște bivalve, cu cochilia alungită, care trăiesc în nisipul de pe plajă. (< lat. solenidae) Vezi definitia »

ipide Vezi definitia »

gulcocide se gasesc in tot corpul omenesc Vezi definitia »

ucíde (-s, ís), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca). Vezi definitia »

BRAHIOPÓDE (‹ fr. {i}; brahi + gr. pod- „picior”) s. n. pl. Încrengătură de nevertebrate în care sînt cuprinse animale marine de talie mică (sub 6 cm), solitare, bentonice, cu cochilie bivalvă, fixate temporar sau permanent de substrat printr-un organ musculos, prin spini sau, direct, printr-una din valve. Au maximul de dezvoltare în Paleozoic. Vezi definitia »