BETÍL (cuv. ebraic) s .n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus. Vezi definitia »

ACCESÍBIL, -Ă, accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge ușor; care este la îndemâna cuiva. – Fr. accessible (lat. lit. accessibilis). Vezi definitia »

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis. Vezi definitia »

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic). Vezi definitia »

PROSTÍL adj., s. n. (edificiu antic) cu coloane numai pe fațada principală. (< fr. prostyle) Vezi definitia »