învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare). Vezi definitia »

INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare]. Vezi definitia »

SPRINTÁ vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter) Vezi definitia »

DORMITÁ, dormitez, vb. I. Intranz. A dormi ușor și intermitent, a ațipi din când în când; a moțăi, a picoti. – Din lat. dormitare. Vezi definitia »

TRESĂLTÁ vb. intr. a tresări, a vibra de emoție, de bucurie; a fremăta. (după fr. tressauter) Vezi definitia »