leșcovátă s.f. (în expr.) piatră leșcovată = piatră de preț, lucitoare. Vezi definitia »

hálcă (hắlci), s. f. – Bucată, porțiune, mai ales de carne. Mag. halk „așchie” (DAR). – Der. halcată, s. f. (Munt., bucată), probabil prin încrucișare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui); hălcitor, s. n. (rindea). Vezi definitia »

ÓRGĂ, orgi, s. f. 1. Instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foale. ◊ Orgă de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale căror aprindere și intensitate sunt comandate electronic în concordanță cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comandă pentru reglarea intensității luminoase a surselor de lumină în studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere subterane, stâlp lângă stâlp, ca tuburile de orgă (1). – Din fr. orgue. Vezi definitia »

ȚÂRÚCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârică, țârișoară. ◊ Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... – Țâră + suf. -ucă. Vezi definitia »

crúmpănă (-pene), s. f. – Cartof. – Var. crumpen(ă), crumpir(ă), crump(à), etc. Germ. Grundbirne (Borcea 184; REW 3892; cf. Byck-Graur 28), prin intermediul săs. Krumpirn în Trans., din sb., slov. krumpir în Banat și Olt. Vezi definitia »