OSTEOARTRÍTĂ s. f. afecțiune inflamatorie a unui os și a articulației sale. (< fr. ostéo-arthrite) Vezi definitia »

crohmeálă (crohméli), s. f. – Amidon, scrobeală. – Var. crohmală, crohmoală, crocmal(ă). Pol., rut., rus. krachmal (Cihac, II, 84; Iordan, Dift., 82; Sanzewitsch 201; Iorga, Revista istorică, XXVI, 88; Graur, BL, III, 49), din germ. Kraftmehl. – Der. crohmoli, vb. (a scrobi), cf. rus. krachmalitĭ. Vezi definitia »

HIPOSTÁZĂ s. f. 1. (med.) stază sangvină, cauzată de o lungă ședere în pat. 2. (lingv.) conversiune. (< fr. hypostase, lat., gr. hypostasis) Vezi definitia »

HEMOTOXÍNĂ s.f. Substanță care exercită o acțiune nocivă asupra globulelor roșii, deosebindu-se de hemolizină prin absența specificității. [Gen. -iei. / < fr. hémotoxine, cf. gr. haima – sânge, toxikon – otravă]. Vezi definitia »

BILÉTĂ s.f. Semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se stanțează diferite piese; țaglă. [Pl. -te. / < fr. billette]. Vezi definitia »