ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie) Vezi definitia »

VIITOROLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și metodelor noi de previziune a viitorului; știința viitorului, futurologie. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (după meteorologie). Vezi definitia »

LALOPATÍE s.f. Tulburare a vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. lalopathie, cf. gr. lalein – a vorbi, pathos – suferință]. Vezi definitia »

AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Biografie pe care o persoană și-o scrie ea însăși; datele esențiale din viața unei persoane, scrise de ea însăți. ♦ Compunere literară (în proză) în care autorul își povestește propria sa viață. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – După fr. autobiographie (< gr.). Vezi definitia »

HIPERSOMNÍE, hipersomnii, s. f. (Med.) Tendință de somn prelungit; somnolență. – Din fr. hypersomnie. Vezi definitia »