ȚAMBALÍST, țambaliști, s. m. Țambalagiu. – Țambal + suf. -ist. Vezi definitia »

TURLÍST, turliști, s. m. Muncitor specializat în montarea turlelor (2). – Turlă + suf. -ist. Vezi definitia »

ORIENTALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în orientalistică. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientaliste]. Vezi definitia »

CEST¹ s. n. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste) Vezi definitia »

SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, s. m. și f. Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică. ♦ P. gener. Persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică. – Din fr. sophiste, lat. sophista. Vezi definitia »