Definita cuvantului tautocron
TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tautocron
SEXTILIÓN s. n. număr egal cu zece la puterea douăzeci (1020). (< fr. sextillion) Vezi definitia »
falchídion s. n. – (Înv.) Parte procentuală asigurată de lege moștenitorilor direcți: după codul din 1814, constituia 33 (la sută) din moștenire, dacă numărul copiilor era mai mic de patru, și 50 (la sută), dacă era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia. Vezi definitia »
GREFÓN s.n. Fragment de țesut sau de organ transplantat; grefă2. [Pl. -oane. / < fr. greffon]. Vezi definitia »
–FON Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „vorbire”, „vorbitor”, „fonație”. [< fr. -phone, cf. gr. phone]. Vezi definitia »
STATION-WAGON STÉIȘN-VAGÓN/ s. n. automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. (< engl. station-vagon) Vezi definitia »