CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică. Vezi definitia »

EPIFÓRĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora) Vezi definitia »

GOMÓZĂ s.f. Boală a plantelor, caracterizată prin scurgerea unei gome (2) [în DN] din țesutul atacat. [< fr. gommose]. Vezi definitia »

a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă. Vezi definitia »

ANGLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și civilizației engleze. [< engl. anglistics]. Vezi definitia »