FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. Vezi definitia »

SURESCITÁ vb. tr. a excita peste măsură, a irita. (< fr. surexciter) Vezi definitia »

PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter]. Vezi definitia »

exista un sfarsit Vezi definitia »

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter]. Vezi definitia »