DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello) Vezi definitia »

SÂMBURÉL, sâmburei, s. m. Diminutiv al lui sâmbure. – Sâmbure + suf. -el. Vezi definitia »

BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk. Vezi definitia »

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat¹ (2). Vezi definitia »

ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori sau două drepte) Care sunt paralele și cu sensuri opuse. – Fr. antiparallèle. Vezi definitia »