Definita cuvantului telefon
TELEFÓN s. n. 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonică. ◊ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
CRIOTRÓN, criotroane, s. n. Dispozitiv cu funcție de releu, alcătuit dintr-un fir supraconductor dispus în interiorul unei înfășurări electrice, folosit în construcția unor calculatoare electronice. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryotrone. Vezi definitia »
RADIOMICROFÓN, radiomicrofoane, s. n. Mic radioemițător portabil, prevăzut cu un microfon, folosit pentru interviuri sau pe scenă. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + microfon. Vezi definitia »
-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar) Vezi definitia »
SELECTRÓN s.n. (Cib.) Tub electronic folosit în memoria calculatoarelor. [< engl. selectron]. Vezi definitia »
STATION-WAGON STÉIȘN-VAGÓN/ s. n. automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. (< engl. station-vagon) Vezi definitia »