CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »

BACILÓZĂ s.f. Boală provocată de bacili; (impr.) tuberculoză pulmonară. [< fr. bacillose]. Vezi definitia »

păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă. Vezi definitia »

vấrghină, vấrghini, s.f. (reg.) capătul bârnei, ieșit din zid; stinghie. Vezi definitia »

COCHLEOÍDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor cercurilor tangente la o dreaptă într-un punct al ei, având originea comună și aceeași lungime. (< fr. cochléoïde) Vezi definitia »