HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. – Supra- + tonică (după fr. sur-tonique). Vezi definitia »

RETASÚRĂ s.f. Gol format în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. [< fr. retassure]. Vezi definitia »

orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin). Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți deși de formă piramidală, folosit pentru a imprima, prin izbire, pe fața pietrelor de construcție, adâncituri regulate. – Fr. boucharde. Vezi definitia »