FABULÁȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio]. Vezi definitia »

DESMOTROPÍE s. f. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. (< fr. desmotropie) Vezi definitia »

TRICOLOGÍE s. f. disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului. (< fr. trichologie) Vezi definitia »

BIOCENOLOGÍE s.f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul biocenozelor. [< fr. biocénologie]. Vezi definitia »

DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio) Vezi definitia »