DERÍVĂ s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinală a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub acțiunea curenților maritimi sau aerieni. ◊ A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticală fixă a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. dérive, it. deriva]. Vezi definitia »

fórmă (fórme), s. f. – (Înv., Mold.) Cuptor. Bg. furna (DAR), din tc. firin. Este dublet al lui forună, s. f. (coș), din sb., bg. furuna. Vezi definitia »

PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. Vezi definitia »

SCULIȘOÁRĂ, sculișoare, s. f. Diminutiv al lui sculă(1). – Sculă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

porámniță, porámnițe, s.f. (înv.) haină scurtă purtată peste umeri. Vezi definitia »