TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. Vezi definitia »

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Arad. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că. Vezi definitia »

sucuitúră, sucuitúri, s.f. (reg.) obicei, datină, tradiție. Vezi definitia »

VIDEOMÁTICĂ s. f. totalitatea echipamentelor de calcul destinate prelucrării, sintezei imaginilor vederii artificiale. (< fr. vidéomatique) Vezi definitia »

VREODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Vreodată, cândva, odată. [Pr.: -ni-oa-] – Vre[o] + odinioară. Vezi definitia »