IDIOȚÍE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ◊ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie) Vezi definitia »

TELMATOLOGÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mlaștinilor. [Gen. -iei. / cf. gr. telma – mlaștină, logos – știință]. Vezi definitia »

VERTEBROTERAPÍE s. f. medotă de tratament al unor acțiuni vertebrale prin elongații de coloană. (< fr. vertébrothérapie) Vezi definitia »

DISRITMÍE s. f. (med.) tulburare de ritm; ansamblul modificărilor anormale ale ritmului înregistrărilor electrice. (< fr. dysrythmie) Vezi definitia »

PNEUMORAHÍE s.f. (Med.) Introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian în scopul explorării acestuia și a ventriculilor cerebrali. [Gen. -iei. / < fr. pneumorachie]. Vezi definitia »