SARMÁT, -Ă, sarmați, -te, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmați. (din it. sarmato, lat. sarmata) Vezi definitia »

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta. Vezi definitia »

ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at. Vezi definitia »

INTABULÁT, -Ă, intabulați, -te, adj. (Despre drepturi de proprietate) Înscris în cartea funciară. – V. intabula. Vezi definitia »

NOVÁT, -Ă, novați, -te, adj. (Jur.) Care este sau a făcut obiectul unei novații. – V. nova. Vezi definitia »