ANTROPOPATÍE s. f. 1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea. 2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii. ◊ reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism. (< fr. anthropopathie) Vezi definitia »

IZOGAMÍE s.f. Proprietate a unor vegetale inferioare de a fi izogame. [Gen. -iei, var. isogamie s.f. / < fr. isogamie]. Vezi definitia »

PULPOTOMÍE s. f. extirpare parțială a pulpei dentare. (< fr. pulpotomie) Vezi definitia »

ACOLOGÍE s.f. (Med.; livr.) Cunoașterea medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. [Gen. -iei. / < fr. acologie, cf. gr. akos – tratament, logos – studiu]. Vezi definitia »

DISTILÁȚIE, distilații, s. f. Distilare. – Din fr. distillation. Vezi definitia »