BELDIMAN, Alexandru (Alecu) (1760-1826, n. Huși sau Iași), poet român. Vornic. A scris o cronică în versuri a Eteriei („Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii îmtîmplare”) și poezii preromantice; traduceri de romane și piese de teatru. Vezi definitia »

PELAGIÁN, -Ă adj. Referitor la pelagianism. // s.m. și f. Adept al pelagianismului. [Pron. -gi-an. / < fr. pélagien]. Vezi definitia »

ARTEZÍAN, -Ă adj., s. f./ s. n. (fântână, izvor) din care apa țâșnește în sus. (< fr. artésien) Vezi definitia »

INTRARAHIDIÁN, -Ă adj. Din interiorul coloanei vertebrale. [Pron. -di-an. / < fr. intrarachidien]. Vezi definitia »

gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară. Vezi definitia »