RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

DOZIMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dozelor de radiații. (< fr. dosimétrie) Vezi definitia »

ZOOMANÍE s.f. Afecțiune patologică și morbidă pentru animale. [Gen. -iei. / < fr. zoomanie, cf. gr. zoon – animal, mania – nebunie]. Vezi definitia »

NEVRALGÍE s. f. neurodinie; (spec.) durere de cap. (< fr. névralgie) Vezi definitia »

izganíe s.f. (înv.) exil, surghiun. Vezi definitia »