FOTOTOPOGRAFÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicarea în plan a unor suprafețe terestre restrânse. (< fr. phototopographie) Vezi definitia »

REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio]. Vezi definitia »

IMPLORÁȚIE, implorații, s.f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne, -i s.f.] – Din fr. imploration. Vezi definitia »

OXALURÍE s. f. prezența excesivă a acidului oxalic în urină. (< fr. oxalurie) Vezi definitia »

CONSTELÁȚIE s.f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio]. Vezi definitia »