DAMNÁT, -Ă adj. (Liv.) Condamnat la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. [Cf. lat. damnatus]. Vezi definitia »

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia. Vezi definitia »

PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat]. Vezi definitia »

MĂCINÁT¹ s. n. Măcinare. – V. măcina. Vezi definitia »

NEFERTILIZÁT, -Ă, neferilizați, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Ne- + fertilizat. Vezi definitia »