FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia. Vezi definitia »

CISTICOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a canalului cistic. [Gen. -iei. / < fr. cysticotomie, gr. kystis – vezică, tome – tăiere]. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluțiilor nevolatile, în scopul determinării greutății moleculare a substanțelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Vezi definitia »

URICURÍE s.f. Uricozurie. [Gen. -iei. / < fr. uricurie]. Vezi definitia »

RADIOESTEZÍE s.f. v. radiestezie. Vezi definitia »