DILÚVIU, diluvii, s. n. 1. Potopul amintit în Biblie; p. gener. potop. 2. (Geol.) Pleistocen. – Din fr., lat. diluvium. Vezi definitia »

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). Vezi definitia »

DELÍCIU s. n. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice) Vezi definitia »

MORATÓRIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată. ♦ dobânzi ~ i = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ i = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații. II. s. n. (jur.) dispoziție legală care suspendă provizoriu executarea unor obligații contractuale sau legale, stabilind diverse amânări; amânare de către stat în situații excepționale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium) Vezi definitia »

AMBULATÓRIU², -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius). Vezi definitia »