NAPOLITÁN, -Ă, napolitáni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Napoli (Italia). ♦ (s.f.) Dialect vorbit în (regiunea) Napoli. 2. S.f. Produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (cf. fr. napolitain, it. napoletano) [def., et. și MDN] Vezi definitia »

AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. [Pr.: -he-ean] – Din fr. achéen. Vezi definitia »

AMĂRĂȘTEÁN, -Ă, amărășteni, -e, adj., s. m. și f. (Fam.) 1. Necăjit, amărât. 2. Sărăntoc. – Din amărât. Vezi definitia »

BERGMAN, Hjalmar Fredik Elgérus (1883-1931), scriitor suedez. Romane burlești și tragice („Markurells din Wadköping”). Piese de teatru („Joc de marionete”), nuvele. Vezi definitia »

olteán (olténi), s. m. – 1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia). Vezi definitia »