Definita cuvantului teorie
TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teorie
sfășíe, sfășíi, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă. Vezi definitia »
HIPERORHIDÍE s. f. hiperfuncție endocrină a testiculului; hipergonadism masculin. (< fr. hyperorchidie) Vezi definitia »
FUMĂRÁIE s. f. Fumărie. [Pr.: -ra-ie] – Fum + suf. -ăraie. Vezi definitia »
CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie. Vezi definitia »
ELEGÍE s.f. 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (Fig.) Tristețe; jale, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / < fr. élégie, it., lat. elegia, gr. elegeia – cântec trist]. Vezi definitia »