filosóf (filosófi), s. m. – Persoană care se ocupă cu filosofia, gînditor. – Var. filozof, cu der. – Mr. filozuf. Gr. φιλόσοφος, în parte prin intermediul fr. philosophe (Murnu 25). Apare din sec. XVII. Este posibil să fi intrat în rom. prin intermediul lat. philosophus, al cărui rezultat normal, *firosof nu s-a păstrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof încrucișat cu din fire scos), care se înțelege mai puțin dacă trebuie să plecăm de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la înlocuirea formei tradiționale cu cea modernă. Der. filosofie, s. f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), și modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (înv., filosofic); filosofește, adv. (înv., în chip filosofic); filosofisi, vb. (înv., a filosofa). Vezi definitia »

AUXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care trebuie să-și asigure factorii de creștere din mediul exterior. (< auxo- + -trof) Vezi definitia »

HETEROTRÓF, -Ă adj. (biol.; despre organisme) 1. care se hrănește cu substanțe organice sintetizate de alte organisme sau rezultate din degradarea acestora. 2. cu nutriție variată. (< fr. hétérotrophe) Vezi definitia »

GENOTRÓF, -Ă adj. (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiții de nutriție particulare. (< fr. génotrophe) Vezi definitia »

EXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care își procură hrana din mediul exterior. (< fr. exotrophe) Vezi definitia »