OCCIPÚT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. – Din fr., lat. occiput. Vezi definitia »

BAHUT /baiú/ s. n. Bufet, scrin. (< fr. bahut) Vezi definitia »

înțelegút, -ă, adj. (înv.) (de la sine) înțeles; cunoscut. Vezi definitia »

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea. Vezi definitia »

PALEOASTRONAÚT s. m. ființă despre care documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule de tip astronavă. (< paleo- + astronaut) Vezi definitia »