OLONOMÍE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie]. Vezi definitia »

STATORNICÍE s. f. Fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.). ♦ Fidelitate, devotament. – Statornic + suf. -ie. Vezi definitia »

ANSOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unei anse (3). (< fr. ansotomie) Vezi definitia »

PLATIBAZÍE s. f. malformație a craniului, la care baza este plată și largă. (< fr. platybasie) Vezi definitia »

ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Vezi definitia »