ONCOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène) Vezi definitia »

TIOFÉN s.n. (Chim.) Substanță organică, cu însușiri asemănătoare benzenului, care se găsește în gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ. [< fr. thiophène, it. tiofene]. Vezi definitia »

AUTOEXÁMEN s.n. Examen al propriei persoane. [După engl. selfexamination]. Vezi definitia »

suleágen, sulégeni, s.m. (reg.) 1. om subțire, zvelt. 2. vită slabă. 3. lemn sau copac neted, fără crăci. Vezi definitia »

BELLINGSHAUSEN 1. Faddei Faddeevici B. (1778-1852), navigator și explorator polar rus. Amiral. A condus expediția antarctică rusă și a descoperit, împreună cu M.P. Lazarev, continentul Antarctica (1819-1821). 2. Mare în S Oc. Pacific, în apropierea coastelor Antarctidei, între Țara Graham și Țara Ellsworth, între 75 și 98º long. V și 70-72º lat. S, acoperită de cîmpuri de gheață și aisberguri; c. 487 mii km². Ad. max.: 4.115 m. Salinitate: 33,5‰. 3. Arh. coraligen nelocuit, în Oc. Pacific, în NV ins. Societății. Vezi definitia »