BARBAROSSA, porecla a doi celebri pirați algerieni; Arudj (c. 1473-1518) și fratele său, Khair ed-Din (Chaired-din) (c. 1466-1546), comandant (capudan-pașa) al flotei otomane. Vezi definitia »

PLUSÁ vb. intr. 1. (la jocul de cărți) a miza mai mult decât cei dinainte. 2. a da mai mult decât este necesar. (< plus²) Vezi definitia »

DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălța]. Vezi definitia »

comasá (-ez, -át), vb. – A strînge la un loc gospodăriile țărănești. Germ. kommassieren, din lat. commasare. Vezi definitia »

pisá (piséz, pisát), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A sparge, a sfărîma. – 3. A molesta, a persecuta. – Mr. chisedz(u), chisare. Lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare (Diez, Gramm., I, 19; Meyer, Alb. St., IV, 110; Pușcariu 1325; Candrea-Dens., 1395; REW 6517), cf. it. pigiare (calabr. pisare), prov. pizar, fr. piser, sp., port. pisar. – Der. pisoca, vb. (Olt., a tritura, a urlui), cu suf. expresiv -ca; pisoacă, s. f. (Olt., pisare, pisat); pisălog, s. n. (obiect de pisat; plictisitor, supărător, obositor), cf. calabr. pisaluru și, pentru semantism, sp. majadero; pisălogi, vb. (a pisa; a molesta, a sîcîi); pisălogeală, s. f. (sîcîială, vorbă lungă); pîsat (var. Banat pîsat, Mold. păsat, pasat), s. n. (grîu pisat, mei sau porumb zdrobit, grîu fiert; grîu, porumb fiert cu lapte), a cărui relație cu lat. quassatum „melițat” (Pușcariu, Dacor., II, 716) e posibilă, fără a fi necesară; pisătură (var. chisătură), s. f. (Trans., păsat); pisăza, vb. (Banat, a melița); pisăgi (var. pisogi), vb. (a melița), prin încrucișare cu chesăgi; pisăgeală, s. f. (melițare, argăsit); pisoi, s. n. (pisălog). Vezi definitia »