ALOMÓRF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiași substanțe; substanță cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiași morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – formă, sau fr., engl. morpheme]. Vezi definitia »

AZIGOMÓRF, -Ă adj. lipsit de simetrie. (< fr. azygomorphe) Vezi definitia »

PATROMÓRF, -Ă adj. (biol.; despre generații) cu înfățișare paternă. (< fr. patromorphe) Vezi definitia »

TERIOMÓRF, -Ă adj. (Fil.) Care prezintă teriomorfism. ♦ (Arheol.; despre motive ornamentale) În formă de fiară. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfo]. Vezi definitia »

ALELOMÓRF, -Ă adj. (biol.; despre un caracter ereditar) sub mai multe forme. (< fr. allélomorphe) Vezi definitia »