Definita cuvantului teritoriu
TERITÓRIU s. n. 1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică. ◊ porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat. 2. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teritoriu
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru2 + suf. -iu. Vezi definitia »
sferistériu, sferistérii, s.n. (înv.) teren sau sală destinate jocului cu mingea. Vezi definitia »
VIVÁRIU s.n. Loc amenajat special pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. [< fr., lat. vivarium]. Vezi definitia »
SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio]. Vezi definitia »
BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808. Vezi definitia »