BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit]. Vezi definitia »

scherlăít, -ă, adj. (reg.; deprec.; despre copii) plângăcios, plângăreț. Vezi definitia »

HÂRȘIÍT s. n. V. hârșâit. Vezi definitia »

RADIOLARÍT s.n. Rocă silicioasă marină, rezultată din solidificarea depozitelor de cochilii de radiolari. [< fr. radiolarit]. Vezi definitia »

PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează; p. ext. neglijat, uitat. – V. părăsi. Vezi definitia »