Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
FLEBOMALACÍE s. f. înmuiere patologică a venelor. (< fr. phlébomalacie) Vezi definitia »
RADIOGEODEZÍE s. f. Domeniu al geodeziei care se ocupă de măsurarea distanțelor dintre punctele geodezice cu aparatură radio de mare precizie. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio1- + geodezie. Vezi definitia »
TIMONERÍE s. f. 1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria) Vezi definitia »
BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Fr. balnéologie. Vezi definitia »
SEISMOTERAPÍE s. f. (Med.) Procedeu terapeutic constând din vibrații rapide, regulate și de mică amplitudine, folosit în unele atonii funcționale; vibroterapie. [Pr.: se-is-. – Var.: sismoterapíe s. f.] – Din fr. séismothérapie. Vezi definitia »