dúbă (dúbe), s. f. – 1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s. f. (butuc). Cf. dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s. n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s. m. (Mold., pontonier). Vezi definitia »

LEUCOCÍTĂ, leucocite, s. f. Globulă albă din sânge, care are un rol important în protejarea organismului împotriva microbilor. [Pr.: le-u-. – Var.: leucocít s. n.] – Din fr. leucocyte. Vezi definitia »

poítră s.f. (reg.) zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic. Vezi definitia »

cioróslă (-le), s. f. – (Trans.) Brăzdar de plug. Mag. csoroszlya (DAR). Este cuvînt sl., intrat în mag. prin rut. čeresló; cf. bg. čerešlo, de unde provine cireșnă, s. f. (zăbrea), după A. Bocănețu, Codrul Cosminului, II, 165. Vezi definitia »

CATILINÁRĂ s.f. 1. (Liv.) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (Fig.) Apostrofă vehementă la adresa cuiva. [< fr. catilinaire, cf. Catilina – conspirator roman]. Vezi definitia »