PATÉNT¹, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent. Vezi definitia »

HOMOTRANSPLÁNT s.n. Transplant de la un individ din aceeași specie. [< fr. homotransplant]. Vezi definitia »

CEDÉNT, cedenți, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul său de creanță unei alte persoane. – Din lat. cedens, -ntis. Vezi definitia »

ARHAIZÁNT, -Ă adj. cu aspect voit arhaic. (< fr. archaïsant) Vezi definitia »

PROVOCÁNT, -Ă adj. provocator. (< fr. provocant) Vezi definitia »