ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra]. Vezi definitia »

EXAMÉTRU s.m. v. hexametru. Vezi definitia »

ARDOMÉTRU s.n. (Fiz.) Pirometru cu radiație folosit pentru temperaturi înalte. [Cf. germ. Ardometer]. Vezi definitia »

ȘÁNCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr. chancre) Vezi definitia »

FLUORIMÉTRU s. n. aparat folosit în fluorimetrie; fluorometru. (< fr. fluorimètre) Vezi definitia »