RETRÁGERE s. f. 1. acțiunea de a (se) retrage. ♦ ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda. ◊ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. (< retrage) Vezi definitia »

RENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei; părăsire, abandonare. [< renunța]. Vezi definitia »

INSALUBRIZÁRE s. f. v. insalubriza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »

EBURNÁRE s.f. (Med.) Îngroșare a unui os care se produce în osteitele cronice; eburnație. [Cf. fr. éburnation]. Vezi definitia »

DURIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica) Vezi definitia »