ELERÓN s.n. Fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile și de ampenajul avionului prin manevrarea cărora se realizează mișcările acestuia în zbor. [Pl. -oane. / < fr. aileron]. Vezi definitia »

HIPOPIÓN s.n. Aglomerare de puroi pe fundul ochiului ca urmare a inflamației corneei și a retinei; pioftalmie. [Pron. -pi-on. / < fr. hypopyon, cf. gr. hypo – sub, pyon – puroi]. Vezi definitia »

DRACÓN s. n. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată. (< fr. drakon) Vezi definitia »

IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. Vezi definitia »

CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis. Vezi definitia »