laf (láfuri), s. n. – Vorbărie, taifas. – Mr. lafe, megl. laf. Tc. laf (Roesler 587; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Berneker 683; Șeineanu, II, 232), cf. ngr. λάφα, alb. ljaf, bg., sb. laf. – Der. lafa, s. f. (trăncăneală; bagatelă, moft); lăfăi, vb. refl. (a o duce bine), pentru a cărui der. din laf cf. Philippide, II, 719 (după Cihac, II, 164, din sl. lĕgati „a zăcea”; după DAR, din mag. leffenni „a atîrna”; pentru Scriban, legat de slov. lâjhati „a hoinări”); lafagiu, s. m. (limbut, șarlatan). Vezi definitia »

ARITMOGRÁF s. n. aritmometru înregistrator. (< fr. arithmographe) Vezi definitia »

PIRANOGRÁF s. n. piranometru înregistrator. (< fr. pyranographe) Vezi definitia »

HIDROGRÁF, -Ă I. s. m. f. specialist în hidrografie. II. s. n. 1. hidrometru înregistrator. 2. grafic care reprezintă variația nivelului sau a debitului unui curs de apă în unitatea de timp. (< fr. hydrographe) Vezi definitia »

manáf (manáfi), s. m. – 1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »