ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie]. Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiúne s. f.] – Din fr. intoxication. Vezi definitia »

SINECHÍE s.f. (Med.) Aderență; simfiză. ♦ Lipire a irisului de cornee sau de cristalin. [Gen. -iei. / < fr. synéchie, cf. gr. synechia – aderență]. Vezi definitia »

IGNÍȚIE s. f. procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor. (< fr. ignition) Vezi definitia »

PILOROTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a pilorului. [Gen. -iei. / < fr. pylorotomie, cf. gr. pyloros – pilor, tome – tăiere]. Vezi definitia »