SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur. Vezi definitia »

DEPOLARIZATÓR s. m. substanță care se introduce într-un element galvanic pentru a împiedica polarizarea; depolarizant. (< fr. dépolarisateur) Vezi definitia »

VISCEROCEPTÓR s. m. interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. (< fr. viscérocepteur) Vezi definitia »

zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre Vezi definitia »

TAIÓR s. n. costum femeiesc din fustă și jachetă (din același materiale). (< fr. /costume/ tailleur) Vezi definitia »