TRANSMUTÁȚIE, transmutații, s. f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare. ♦ P. gener. Schimbare, transformare. – Din fr. transmutation, lat. transmutatio. Vezi definitia »

EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet]. Vezi definitia »

HIPERCLORHIDRÍE s. f. creștere a cantității de acid clorhidric din sucul gastric. (< fr. hyperchlorhydrie) Vezi definitia »

COMPENETRÁȚIE s. f. întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie. (< fr. compénétration) Vezi definitia »

influríe, s.f. (înv.) scurgere a fibrei în organism. Vezi definitia »