SUPÍN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin. Vezi definitia »

REVOLÍN s.n. Deviere a vântului, a curentului după ce izbește nava. [< fr. revolin]. Vezi definitia »

din francezul „mousse dáil” , spuma de usturoi. Vezi definitia »

CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin]. Vezi definitia »

MLÉCIN s. m. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina păroasă și cu flori albastre (Mulgedium alpinum). – Cf. sl. mlĕačĩnŭ „cu lapte”. Vezi definitia »